Psihologia si psihoterapia copilului

 Psihologia copilului urmareste in principal modul de dezvoltare a psihicului unui copil, dar si influentele pe care le are asupra acestuia atat conditiile ereditare, cat si mediul social.

 Dezvoltarea unui copil a fost considerata o buna perioada ca fiind un proces de tip continuu, stadiile de dezvoltare ale copilului fiind definite ulterior, ca fiind suma tuturor trasaturilor ce sunt specifice copiilor care au aceeasi varsta.

 Astfel, in dezvoltarea copilului (perioada cuprinsa intre 0 si 18 ani) au fost delimitate diverse stadii, dezvoltarea psihica a acestuia fiind impartita pe mai multe perioade, respectiv :
 • Perioada cuprinsa intre 0 si 1 ani – sugar
 • Perioada cuprinsa intre un an si trei ani – copil mic
 • Perioada cuprinsa intre trei ani si sase ani – copilul prescolar
 • Perioada cuprinsa intre sase – unusprezece ani – scolar mic
 • Perioada cuprinsa intre unusprezece – patrusprezece ani – perioada pubertatii
 • Perioada cuprinsa intre patrusprezece – optsprezece ani - adolescent

 Studiul dezvoltarii copilului are in principal in vedere mai multe aspecte, fiecare dintre acestea fiind alcatuit din factori diversi, ce interactioneaza intre ei :
 • Dezvoltarea fizica a copilului – are in vedere factorii specifici dezvoltarii corporale (inaltimea, greutatea, creierul, glandele, muschii, organele de simt), conditia de nutritie si de sanatate, dar si abilitatile motorii ale copilului (diversele deprinderi ale acestuia)
 • Dezvoltarea cognitiva a copilului – vizeaza totalitatea proceselor de tip mental ce se produc in procesul de cunoastere sau de adaptabilitate la mediul inconjurator ( imaginatia, perceptiile, limbajul, invatarea, memoria, gandirea, etc)
 • Dezvoltarea psiho-social a copilului – are in vedere personalitatea copilului si dezvoltarea sociala a acestuia, cu referire si la dezvoltarea de natura emotionala (vizand impactul pe care il are asupra dezvoltarii copilului atat familia cat si societatea)

 Dezvoltarea psihica a unui copil este un proces extrem de complex, puternic influentat de diverse factori externi, ce ii influenteaza copilului particularitatile specifice. Cei mai reprezentativi factori in procesul de dezvoltare al unui copil sunt ereditatea, mediul social si educatia.
 1. Ereditatea ii confera oricarui copil anumite caracteristici de reactie si de adaptare, ea conditionand procesul dezvoltarii prin intermediul predispozitiilor native, acele trasaturi biologice de natura complexa ce sunt transmise de la o generatie la alta
 2. Mediul social reprezinta suma solicitarilor sociale, dar si a relatiilor in cadrul carora orice copil actioneaza si exista. In cadrul mediului social poate fi inclus mediul asa-zis imediat (familia, prietenii, gradinita, scoala, profesorii, etc), dar si macro-sistemul (societatea in care traieste copilul, cu toate particularitatile acesteia).
 3. Educatia – este considerata pe buna dreptate cel mai influent factor in procesul de dezvoltare al copilului. Educatia nu influenteaza copilul doar din punct de vedere al intelectului, ci intr-un mod mult mai complex, ea modelandu-i in timp acestuia personalitatea.

 Chiar daca pentru unele persoane poate parea greu de crezut, orice nou-nascut are o anumita viata psihica, aceasta reprezentand baza relatiilor abordate de copil ulterior.

 Indiferent de etapa de dezvoltare in care se afla, orice copil are cerintele si nevoile sale, atat la nivel mental, cat si la nivel emotional, afectiv.

 Psihologia copilului, respectiv evaluarea psihologica a acestuia implica identificarea tuturor abilitatilor, intereselor si preferintelor acestuia, dar si a comportamentelor de natura disfunctionala ce il obstructioneaza pe acesta si isi etaleze potentialul maxim de care dispune.

 Care sunt obiectivele evaluarii psihologice a unui copil ?

 • Determinarea gradului de dezvoltare al acestuia – dezvoltare senzoriala si motrice, dezvoltare cognitiva, dezvoltare sociala si afectiva
 • Determinarea tuturor potentialelor probleme ce sunt specifice varstei la care se afla copilului – diverse tulburari de comportament, tulburari de atentie, tulburari de atasament, tulburari de concentrare, fobii, depresii, stari de anxietate, etc
 • Determinarea potentialului maxim de care dispune copilul – nivelul de inteligenta al copilului, totalitatea aptitudinilor acestuia, interesele scolare ale copilului si interesele de natura profesionala
 • Identificarea emotiilor proprii, exteriorizarea emotiilor
 • Asimilarea strategiilor de reactie la emotiile de tip negativ
 • Formarea abilitatilor de socializare a copilului cu mediul inconjurator
 • Deprinderea si dezvoltarea imaginii de sine de tip pozitiv
 • Deprinderea responsabilitatii pentru propriile decizii si actiuni
 • Abordarea unei atitudini pozitive, indiferent de situatie

 Care sunt mijloacele de evaluare psihologica a unui copil ?

  Evaluarea psihologica a unui copil se poate realiza prin diverse metode si tehnici specifice, ce includ :
 • Diverse chestionare, adaptate obiectivelor urmarite
 • Teste de tip proiectiv – desene, jocuri, povesti, etc
 • Observatia copilului
 • Scale de evaluare diverse
 • Interviul copilului
 • Anamneza

 Evaluarea psihologica realizata de catre un specialist, in centrele medicale de renume, le ofera parintilor numeroase avantaje, respectiv :
 • Determinarea gradului de dezvoltarea copilului
 • Informatii complexe despre comportamentul emotional si cognitiv al acestuia
 • Modalitatea de relationare cu copilul, avandu-se in vedere personalitatea acestuia
 • Recomandari si consiliere pentru dezvoltarea maxima a potentialului copilului

 Psihoterapia reprezinta totalitatea tehnicilor si metodelor ce sunt folosite de catre specialisti in activitatea de consiliere a copiilor si adolescentilor ce au diverse dificultati de natura afectiva sau comportamentala.

 Psihoterapia copilului poate fi de mai multe tipuri, fiecare dintre acestea avand la baza comunicarea specialistului cu micul pacient. Indiferent de tipul psihoterapiei, aceasta se poate realiza cu un singur copil, cu un grup de copii, cu o familie ori chiar cu mai multe familii, in functie de obiectivele ce sunt urmarite. 

 Copiii si adolescentii care opteaza pentru psihoterapie sunt mult mai echilibrati din punct de vedere emotional, isi percep mai bine emotiile si sentimentele si reusesc sa rezolve mai usor eventualele conflicte in care sunt implicati.

 Prin intermediul psihoterapiei se poate realiza o modificare a comportamentului inadecvat remarcat la un copil, imbunatatirea considerabila a relatiilor pe care acesta le are cu familia si cu prietenii, dar si imbunatatirea imaginii proprii.

 Cand este cazul sa va ganditi la psihoterapie ?

 Daca remarcati la copilul dumneavoastra:
 • O diminuare a performantelor scolare
 • Diverse stari de agitatie, hiperactivitate, dificultati de atentie
 • Stari de agresivitate, stari anxioase
 • Cosmaruri care persista in timp, diverse alte tulburari de somn
 • Comportamente de tip isteric, neexplicabile
 • Dificultati diverse de concentrare
 • Stari de tristete, modificari de dispozitie
 • Atitudine negativa frecventa
 • Diverse fobii
 • Accese de furie neintemeiate
 • Sentimente si comportamente anormale

 Nu ezitati sa consultati un specialist daca remarcati diverse probleme la copilul dumneavoastra! Consilierea psihologica si psihoterapia pot avea rezultate deosebite in situatia in care sunt demarate cat mai precoce de la remarcarea problemelor!

06-04-15

Psihoterapeut bun Bucuresti si psihologie la copii sector 5, 6